Realizez cu tristete ca dincolo de numeroasele neajunsuri din sistemul educational romanesc si toate eforturile de actualizare si (re)organizare, mai trebuie deschis un front de lupta. Avem nevoie de o lupta apriga impotriva mentalitatii unei societati oportuniste, o lupta cu lipsa generala de preocupare a indivizilor pentru invatatura.

Cine se face vinovat atunci cand compania/departamentul/echipa in care lucrezi nu produce rezultatele dorite? Aratam cu degetul catre manager sau catre angajati? Cine este responsabil pentru un curs nereusit? Profesorul sau elevii participanti? Propun sa renuntam a mai da vina doar pe sistem sau profesori si, se ne gandim de acum inainte si la preocuparea celor din jur fata de propria educatie. Ca perspectiva generala, consider ca la nivel national, fara exceptii, media generala la capitolul interes pentru dezvoltare personala este una destul de slaba. Sunt chiar curios si pun la indoiala ca am avea asigurata promovarea la acest capitol. Dincolo de toate, degeaba ne concentram pe sistem daca nu luam fiecare individ in parte si nu ii deschidem apetitul pentru scoala. Exact asa cum, intr-o companie, degeaba angajam/pregatim cei mai buni manageri daca echipele acestora nu sunt motivate si preocupate sa obtina performanta.

Ma gandesc la fascinanta lume a advertisingului, care creaza nevoi la nivelul consumatorului, care promoveaza produse perfecte si rezultate ideale si care genereaza in noi dorinta de a cumpara. Educatia are nevoie de publicitate! De un departament puternic si creativ de advertising, care sa starneasca din nou interesul tuturor tinerilor pentru dezvoltare. Daca educatia si-ar face publicitate, atunci tara noastra ar creste substantial in cativa ani pe toate planurile. Publicitatea genereaza consumatori, iar acestia formeaza standardele. Poate asa sistemul ar castiga mai multi adepti si si-ar livra promisiunile.